DATORIA FAŢĂ DE MEMORIE ŞI REZISTENŢA PRIN CULTURĂ ÎN LITERATURA ROMÂNĂ DE DETENŢIE NICOLAE STEINHARDT, JURNALUL FERICIRII

Abstract

Secolul al XX-lea a fost unul dominat de violență, teroare și cruzime: de la Primul Război Mondial până în momentul căderii Cortinei de fier, omenirea a cunoscut multe momente terifiante și inumane. Germania nazistă a fost scena unor orori inimaginabile, care în istoria noastră contemporană au rămas cu denumirea de Holocaust, iar în fosta Uniune Sovietică lua amploare experiența atroce a Gulagului. Ambele experiențe se aseamănă prin ilogica universului totalitar și vor avea influență și în spațiul românesc. Odată cu încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, țara noastră a suferit mai multe transformări, cea mai de seamă fiind instalarea regimului comunist. Noile reguli impuse aveau să schimbe în totalitate societatea, iar intelectualii și oamenii de elită au fost supuși represiunii. Din această cauză, vor apărea numeroase scrieri literare care evidențiază cele mai importante aspecte ale acelei perioade, punându-se accent pe spațiul concentraționar. O astfel de operă este Jurnalul fericirii de Nicolae Steinhardt, operă care cuprinde numeroase însemnări care fac trimitere la sistemul comunist și spațiul de detenție.