Repere stilistice în opereta Țara surâsului de Franz Lehár

Abstract

Compozitorul și dirijorul austro-ungar Franz Leh r, personalitate de frunte în genul operetei secolului 20, a rămas unul din cei mai cunoscuți compozitori ai vremii, dând genului o nouă vitalitate, alături de Jacques Offenbach și Johann Strauss II. Cea mai de succes lucrare a sa – Văduva veselă – și-a câștigat un loc de seamă în repertoriul de operetă de-a lungul timpului. Succesul acestei lucrări în Viena și în străinătate a fost foarte mare, marcând începutul unei noi ere a operetei vieneze, prin lucrările lui Leh r, Strauss, Fall și, mai târziu, K lm n. După război, sosirea dinspre America a unor noi stiluri de muzică părea că face să pălească popularitatea lui Leh r, însă o nouă perioadă de succes a urmat, odată cu asocierea cu tenorul Richard Tauber, care a cântat în Zigeunerliebe la Salzburg în 1921 și apoi în Der Zarewitsch (1927) și Friederike (1928, în care l-a interpretat pe Goethe, după care a urmat celebra Das Land des Lächelns (1929). Aceasta din urmă, care a fost produsă pentru prima dată în Berlin, era o revizie a unei lucrări mai timpurii, denumită Die gelbe Jacke (1923), în care compozitorul a introdus special pentru tenor aria Dein ist mein ganzes herz. Singura sa lucrare pentru scenă de după 1928 a fost Giuditta, o și mai ambițioasă lucrare scrisă pentru Vienna Staatsoper, unde a fost montată în 1934, cu Richard Tauber și Jarmila Novotn în rolurile principale și cu 120 de posturi de radio care transmiteau spectacolul. În 1935 a fondat propria editură, Glocken Verlag, pentru a prelua de la o altă editură drepturile multora din lucrările sale.