Regele s-amuză deschideri dramatico-muzicale
View/ Open
Dată
2017Autor
Niță, Silvia
Abstract
Pusă în scenă la data de 11 martie 1851, piesa Regele s-amuză reprezintă
un pas important în procesul de eliberare formală şi categorial-semantică a
literaturii de doctrină clasică. După celebra prefaţă la drama Cromwell şi după nu
mai puţin celebra bătăile pentru „Hernani, Hugo recidivează cu aplomb, aducând
în scenă un personaj nobil, cu preocupări şi limbaj vulgar, pe regele Francisc I,
vizându-l, desigur, pe Louis Philippe, regele Restauraţiei franceze, şi un personaj
atipic, perfect reprezentativ pentru revolta romantică împotriva canoanelor, pe
cocoşatul Triboulet. Asumându-şi efectele scenice de mare impact, datorate în bună
măsură abilitării categoriei estetice a grotescului drept pivot arhitectonic şi nod
semantic al piesei - corelat, desigur, teatralităţii sporite şi a impactului emoţional
redutabil, Victor Hugo îşi vede piesa interzisă de cenzură imediat după premieră.